Mihai OLARIU*

 

Abstract

De peste două decenii, industria muzicală din România a cunoscut un fenomen constant de apropriere a operelor muzicale folclorice de către interpreții acestora. Pentru publicul larg fenomenul pare acceptabil, atât timp cât nicio altă persoană fizică nu ar putea clama calitatea de autor al pieselor interpretate. Opera folclorică este, prin esența sa anonimă, colectivă, transmisă pe cale orală, reprezentând cea mai importantă formă de manifestare artistică a unei națiuni. Ea face parte din  patrimoniul cultural imaterial al unei națiuni, și trebuie protejată ca atare împotriva oricăror încercări de uzurpare. Prezentul articol analizează consecințele acestui fenomen, propunând soluții de stopare a acestuia prin mijloace juridice eficiente.)

 

*Conferenţiar univ. dr. Universitatea „Româno-Americană”, avocat Baroul Bucureşti.

 

 

Parteneri