Paul POPOVICI*

 

Rezumat

Apropierea centenarului Marii Uniri poate constitui un motiv de evaluare a ceea ce au determinat în planul legislației românești actele politice care au fost consfințite internațional prin Conferința de Pace de la Paris din anii 1919-1920. Dacă unele reglementări au fost în mod cert și evident direct determinate de Unire, chiar dacă au fost adoptate la mult timp după aceasta, mi-am pus întrebarea în ce măsură legislația în materia proprietății intelectuale a fost influențată de aceasta. O cercetare atentă a premiselor și a elaborării Legii nr. 126/1923 privind proprietatea literară și artistică, singurul act normativ în materia dreptului proprietății intelectuale generat într-o perioadă ce poate fi pusă în siajul Unirii, arată că, deși nu există o legătură între adoptarea sa și actele politice, aceasta a contribuit în mod direct la unificarea legislației românești în materie, în fond o prevedere a Constituției din anul 1923, care însă a fost o consecință directă a unității statale românești.

 

*Conf. univ. dr., Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” București, Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, avocat

 

 

Parteneri