Andreea LIVĂDARIU*

 

 

Rezumat

Lucrarea de faţă este dedicată înregistrării mărcilor neconvenţionale, atenţia fiind aplecată asupra mărcilor olfactive. După analizarea reglementării din legea română a mărcilor, am analizat actele normative europene – vechi şi noi – iar mai apoi cazul câtorva mărci olfactive înregistrate sau, după caz, refuzate la înregistrare.

Reglementarea din legea română nu poate fi intepretată altfel decât prin interdicţia şi imposibilitatea practică a înregistrării unei mărci olfactive ori gustative. Noile reglementări europene redefinesc marca şi enunţă cu titlu de principiu în considerentele lor că orice marcă va trebui să respecte aşa numitele Criterii Sieckermann, respectiv să fie clară, precisă, autonomă, uşor accesibilă, inteligibilă, durabilă şi obiectivă, aceste criterii având rolul de asigurare a securităţii juridice pe care trebuie să o confere înregistrarea unei mărci.

Noile reglementări europene par, la o primă vedere, a întredeschide calea şi pentru înregistrarea acestor „semne” atipice deşi viaţa a demonstrat că marca poate fi şi altceva decât un semn perceptibil exclusiv simţurilor văzului şi auzului, chiar şi în absenţa cadrului legal instituit prin noile acte normative adoptate la nivel european.

 

 

*Doctorand şi asistent de cercetare în domeniul Dreptului proprietăţii intelectuale, în cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. Avocat colaborator în cadrul SCPA Roş şi Asociaţii

Parteneri