Regimul juridic derogator al mărcii de renume, ca excepţie de la aplicarea principiului specialităţii mărcilo r

Rezumat

Un semn distinctiv poate fi solicitat la înregistrare și protejat pentru anumite produse și/sau servicii pe care viitorul titular le dorește diferențiate prin semnul ales, de cele ale competitorilor săi. Această regulă, care poartă denumirea de „principiul specialității mărcilor”, cunoaște excepții în privința mărcilor de renume, a căror protecție poate fi extinsă, în anumite situații, și către produse și/sau servicii diferite de cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată.
În practică se pot ivi o multitudine de probleme referitoare la condițiile protecției mărcilor de renume, miza fiind una uriașă: extinderea ope legis a protecției mărcilor către produse și/sau servicii pentru care titularul nu și-a înregistrat marca. În acest studiu ne propunem o analiză detaliată a regimului juridic derogator de la principiul specialității în cazul mărcilor de renume, dar și o delimitare a protecției mărcilor notorii de cea a mărcilor de renume.