Judecătorul și algoritmii sau cui îi e frică de inteligența artificială?!

Abstract

Se poate înlocui justiția umană printr-un instrument? Este capabil acesta să învețe, dincolo de ceea ce i s-a prezentat ca fiind corect, să înțeleagă manifestările umane, multiplele lor cauzalități sau interpretări, infinitatea informațiilor care pot constitui probe, legăturile dintre probe sub aspectul coroborării și concluziei la care se ajunge prin intermediul lor, resorturile psihice ale creierului uman?
Probabil cea mai importantă concluzie pe care o putem trage este că tehnologia nu este în sine bună sau rea, însă ceea ce face diferența în ultimă instanță între o utilizare benefică și una distructivă este exact maniera în care omul înțelege să o valorifice.
Privind în această cheie, trebuie acceptat faptul că inovația și dezvoltarea tehnologică nu trebuie să fie stopate sau încetinite. Măsurile pe care statul român are datoria de a le furniza pentru a se asigura că în societate există remediul necesar combaterii riscurilor conexe sunt de a determina atât reglementarea permanentă și corect adaptată realităților a tuturor domeniilor tehnice, cât și dezvoltarea corespunzătoare a abilităților cetățenilor de a înțelege tehnologia din perspectiva beneficiilor și a riscurilor, în calitatea lor de utilizatori sau creatori de tehnologie.