Drepturi și libertăți. Dreptul la liberă exprimare. Fenomenul fake news. Comunicarea de informații false. O schimbare de paradigmă?

Abstract

Cetățeanul, într-un stat democratic, și-a asumat îndatoriri și libertăți garantate de stat, egale pentru toți cetățenii. Cele două noțiuni nu sunt în același plan și nu au același conținut. Drepturile omului sunt un minim de prerogative necesare pentru autodeterminarea umană, în timp ce drepturile și libertățile publice sunt prerogative care asigură securitatea individului și protecția sa, acestea fiind adevăratele sale revendicări asupra societății. O activitate umană este legal liberă, într-o măsură mai mare sau mai mică, într-un sistem ierarhic: există, totuși, acte total interzise (crimă, violență, distrugere etc.); există acte sau acțiuni permise în anumite condiții, de exemplu, obținerea unei autorizații de la autori­tățile competente; și există acte/acțiuni permise, gratuite, dar în conformitate cu legile statului. Prin urmare, unele dintre ele pot fi interzise complet, iar acest lucru poate fi legitim în funcție de scopul urmărit – de exemplu, să susțină drepturile, libertățile sau demnitatea altora. Libertățile publice nu sunt absolute. Libertatea fiecăruia trebuie să respecte pe cea a celuilalt, iar orice formă de libertate este limitată de un sistem legal (chiar și în statele cu regimuri liberale).