Geometria variabilă a dreptului de autor și inteligenței artificiale în peisajele juridice european și islamic

Abstract

Protecția dreptului de autor, piatra de temelie a drepturilor de proprietate intelectuală în peisajul juridic modern, este susceptibilă de a fi supusă unor considerații și provocări unice atunci când este privită prin prisma sistemelor juridice european și islamic. În plus, progresele rapide din sfera tehnologiei inteligenței artificiale (IA) complică și mai mult cadrul juridic al dreptului de autor în contextul jurisprudenței europene, respectiv islamice. Acest articol explorează, ab initio, interacțiunea complexă dintre protecția dreptului de autor în lumina legislației europene și a celei islamice, respectiv implicațiile juridice ale IA asupra dreptului de autor, bazându-se pe surse juridice europene și islamice clasice și, intrinsec, pe cercetarea contemporană.
În contextul dreptului islamic, principiile fundamentale ale dreptului de autor se bazează pe cadrul juridic islamic mai larg, care pune accent pe justiție, echitate și protecția creațiilor intelectuale. Jurisprudența islamică recunoaște valoarea inerentă a efortului intelectual și încurajează protecția operelor creative. În general, protecția dreptului de autor, ca avatar al proprietății intelectuale, este acceptabilă în temeiul dreptului islamic datorită absenței oricărei declarații contrare exprese în Coran (în arabă: القرآن – al-Qur'ān) sau în Sharia (în arabă: شريعة – Shari'a). Pe de altă parte, absența unor dispoziții explicite privind conținutul generat de IA în textele juridice islamice tradiționale ridică semne de întrebare cu privire la adaptabilitatea dreptului islamic la peisajul dinamic al IA. 
Legislația europeană, pe de altă parte, a evoluat pentru a aborda problemele legate de dreptul de autor din perspectiva IA printr-o combinație de inițiative legislative și hotărâri judecătorești. Directiva (UE) 2019/790 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală, în special articolul 17, a încercat să consacre tragerea la răspundere a platformelor online răspunzătoare pentru încălcarea dreptului de autor, prin introducerea unor mecanisme de filtrare a conținutului și de acordare a licențelor. Instanțele europene s-au confruntat, de asemenea, cu probleme legate de operele generate de inteligența artificială, subliniind necesitatea de a găsi un echilibru între drepturile creatorilor și potențialul inteligenței artificiale de a contribui la domeniul public.
Prin urmare, în contextul acestui articol  îmi propun, de asemenea, să analizez convergențele și divergențele dintre cele două perspective juridice, islamică și europeană, privind dreptul de autor în contextul IA, cu scopul de a evidenția punctele comune în ceea ce privește recunoașterea valorii creațiilor intelectuale și importanța încurajării creativității. Totodată, pe parcursul articolului mă voi apleca și asupra diferențelor dintre cele două sisteme juridice, dreptul european adoptând o abordare de reglementare proactivă, iar dreptul islamic bazându-se pe principii generale care sunt susceptibile să necesite a fi adaptate pentru a răspunde provocărilor ridicate de IA și de tendința sa evolutivă cu potențial augmentat.