Ordinea publică și bunele moravuri în dreptul mărcilor

Abstract

Existența semnelor înregistrate ca mărci (naționale, ale Uniunii Europene, internaționale) este necesară în interes general, acestea servind în egală măsură producătorilor de bunuri și servicii și consumatorilor. Deși principial, orice semn poate constitui o marcă dacă este apt să distingă produsele și serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și dacă poate fi reprezentat într un registru (al mărcilor) într un mod care să permită stabilirea obiectului protecției conferite, domeniul semnelor susceptibile de înregistrare este limitat de două categorii de motive instituite prin lege (Regulament UE) în scopul: (i) protecției efective a drepturilor anterior dobândite de alte persoane și al prevenirii riscului de confuzie/asociere între produse/servicii ale unor comercianți diferiți, care sunt „motive relative de refuz de înregistrare” și (ii) prevenirii înregistrărilor și, după caz, al invalidării înregistrărilor semnelor care, în mod obiectiv, nu pot constitui mărci pentru cauze intrinseci (imposibilitatea de reprezentare, lipsa de distinctivitate, forma impusă de natura produselor, forma necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic, forma care dă valoare substanțială produsului) sau extrinseci (trebuie să fie la dispoziția tuturor pentru că folosesc comerțului în general ori sunt înșelătoare în privința naturii, calității sau originii geografice produsului/serviciului sunt protejate împotriva folosirii în comerț ca unele „care prezintă un interes public special” și care aparțin și sunt folosite de state, organizații internaționale și/sau alte entități publice, categorie din care fac parte stemele, emblemele, sigiliile, semnul olimpic, dar și cele care sunt contrare ordinii publice și bunelor moravuri), acestea fiind calificate ca „motive absolute de refuz de înregistrare”.
Motivele de refuz de înregistrare și/sau, după caz, declararea nulității unor mărci înregistrate pentru contrarietate a lor cu ordinea publică sau bunele moravuri la nivelul Uniunii Europene dar și în SUA, nu sunt puține, dimpotrivă, dar jurisprudența generată nu este unitară. De exemplu, din cele 81 de cereri de înregistrare ca mărci a unor semne care conțin și cuvântul „mafia”, 51 au fost respinse, 20 au fost admise și 5 sunt în curs de examinare, una dintre cereri (pentru marca Coffemafia) fiind admisă în anul 2020, deși în anii 2016 2018, Divizia de anulări și cea de recurs a EUIPO și apoi TUE, la cererea Republicii Italiene au declarat nulă marca „La Mafia se sienta a la mesa”, pe motiv de contrarietate a cuvântului „mafia” cu ordinea publică și de afectare a interesului general prin folosirea acesteia. În schimb, deși marca „Fack Ju Göhte” a fost considerată contrară bunelor moravuri de EUIPO și TUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a admis o la înregistrare considerând că aceasta nu este neconformă bunelor moravuri. Nici în SUA, care ne pare a avea o jurisprudență extrem de interesantă și de argumentată, lucrurile nu stau altfel. Un număr de șase mărci conținând cuvântul „Redskins” (piele roșie) aparținând echipei de fotbal Washington Redskins (la această dată are un alt nume), înregistrate în anii 60 70, contestate la înregistrare în anii 1992 și 2014, după o primă soluție de respingere a cererii, în urma celei de a doua cereri (sprijinită de președintele SUA și de 50 de senatori) au fost anulate pe motiv că erau discriminatoare pentru amerindieni. Dar marca „The Slants” (Oblic/Înclinat, termen folosit peiorativ pentru a i desemna pe asiatici) a avut un parcurs contrar. Cererea (depusă în anul 2006) de înregistrare a acesteia ca marcă pentru servicii de divertisment de o formația muzicală alcătuită exclusiv din asiatici și care se numește la fel (The Slants) a fost respinsă de Oficiul de Brevete și Mărci a SUA – USPTO, iar după o îndelungată bătălie juridică a fost admisă la înregistrare, instanțele, inclusiv Curtea Supremă, considerând că dispozițiile Legii Lahman (legea mărcilor în SUA) privind clauza de discriminare sunt contrare Constituției și dreptului fundamental la liberă exprimare.
Aceste hotărâri, la care se adaugă o alta dată cu privire la semnul solicitat a fi înregistrat și care a fost refuzat la înregistrare ca marcă a UE „CANNABIS STORE AMSTERDAM” sunt cele pe care se sprijină examenul făcut de noi noțiunilor de „interes general/public”, „ordine publică” și „bune moravuri”, plecând de la constatarea că deși importante și frecvent folosite, acestea nu sunt nici definite, nici analizate în doctrină și în jurisprudență, fiind folosite ca unele care nu au nevoie de explicații. Or o astfel de nevoie există.
Analizându le, am exprimat opiniile noastre (care sunt mai degrabă critice) la adresa hotărârii date de TUE la data de 15 martie 2018 de declarare a nulității mărcii „La Mafia se sienta a la mesa” care ne pare greșită pe fond și în orice caz lipsită de dovezile necesare pe care să se bazeze soluția adoptată, dar și că aceasta încalcă dreptul fundamental la liberă exprimare. Am constatat însă și că anularea mărcii „La Mafia se sienta a la mesa” pentru motiv de contrarietate cu ordinea publică nu și a atins scopul pentru că interzicerea folosirii semnului ca marcă neînregistrată nu este posibilă, că semnul este folosit în continuare cu succes, că rețeaua de restaurante care continuă să o folosească prosperă și se va extinde și în alte țări și că soluția TUE (care probabil că nu ar fi fost confirmată de CJUE dacă împotriva ei s ar fi declarat recurs, concluzie pe care o tragem din analiza deciziei date în litigiul privind marca „Fack Ju Göhte”) a contribuit la creșterea notorietății ei, astfel încât este posibil ca în viitor aceasta să fie revendicată cu titlu de marcă notorie, victoria Republicii Italiene, care a formulat cererea de declarare a nulității, fiind una amară. Și pentru că în centul dezbaterilor se situează cuvântul MAFIA, am considerat important și am căutat să i identificăm originile, utilizările dar și denotațiile și conotațiile acestui cuvânt.