Impactul BIM și IA asupra operelor de arhitectură

Rezumat

Modelarea BIM (Building Information Model) este o nouă abordare în metodologia de proiectare, printr-o suită de tehnologii și procese bazate pe modelare 3D care oferă profesioniștilor din arhitectură, inginerie și construcții instrumentele necesare de colaborare pentru a simula și opti­miza procese de proiectare, construcție și gestionare de clădiri în baza unor modele digitale cuprinzătoare.
Implementarea unei metode de lucru, de informare și de comunicare nu modifică repartiția rolurilor participanților, iar calitatea de autor va fi atribuită în aceeași manieră ca într-o operațiune fără BIM, adică în funcție de realitatea concepției.
Macheta digitală în sine, independent de opere și toate datele ce o compun, poate fi o operă beneficiind de dispozițiile dreptului de autor, dacă sunt îndeplinite cele două condiții care definesc o operă protejată prin drepturi de autor. Drepturile de autor pot fi revendicate fără a fi necesare formalități prealabile, însă pentru a înlătura orice dificultate, având în vedere complexitatea procesului BIM și numărul de actori, se vor conveni prin contracte cu fiecare parte interesată și convenția BIM, de stabilire a prestațiilor individuale și în colaborare, fiind opozabilă tuturor partici­panților.
Inteligența Artificială (IA) redefinește din ce în ce mai mult designul arhitectural prin noi tehnici de design, cum sunt planificarea spațială, modelarea parametrică, designul generativ și analiza bazată pe perfor­manță, dar și noi metode precum învățarea automată (ML) și modelarea predictivă, bazate pe seturi mari de date și automatizarea proceselor complexe IA care sporesc eficiența, precizia și adaptabilitatea spațială. IA este considerată din ce în ce mai mult „nu ca un instrument suplimentar, ci un mecanism central pentru permiterea creativității generative, a optimizării bazate pe performanță și a inovării durabile”, dar și cu provocări și considerații etice „cu privire la confidențialitatea datelor, autoritatea decizională și rolul viitor al creativității umane”.
Deși inteligența artificială face munca grea în realizarea acestor proiecte, este incert dacă poate înlocui creativitatea umană și să-i reducă pe arhitecți la simpli supraveghetori ai rezultatelor algoritmice deoarece arhitectura nu este doar o întreprindere de rezolvare a problemelor condusă de date sau algoritmi, ci este o practică profund umanistă și contextuală, arhitecții operând la intersecția dintre design, societate, cultură și mediu. IA poate ajuta la producerea și evaluarea proiectelor, dar nu își poate asuma autoritatea așa cum o pot face designerii umani, deoarece îi lipsesc conștiința, intenția și cunoștințele din experiență necesare pentru a crea spații cu identitate, empatie și semnificație. De aceea IA îi provoacă pe arhitecți să își redefinească rolurile de lideri creativi, administratori etici și colaboratori interdisciplinari, cerându-le să se implice mai profund în tehnologie, în nevoile umane și în sistemele mai ample în care operează arhitectura.