Eduard Sorin Pavel

Rezumat

Sub Legea nr. 84/1998, o marcă poate fi anulată urmare existenței unor motive relative sau absolute de refuz. 

În timp ce motivele relative de refuz au în vedere un interes particular (conflictul de marcă privind drepturi anterioare deținute de terțe părți), motivele absolute de refuz protejează un interes general cum ar fi securitatea juridică, conformitatea Legii nr. 84/1998 cu Reglementările UE, convențiile internaționale la care România este parte și cu Constituția României.  

Pentru cele două categorii de motive de refuz atât relative, cât și absolute, Legea nr. 84/1998 stabilește o perioadă limitată în cadrul căreia o marcă poate fi ianulată după înregistrare. Această perioadă limitată statutară expiră după 5 ani de la înregistrarea mărcii. Cu toate acestea, o marcă înregistrată cu rea-credință nu face obiectul acestei limitări și poate fi anulată oricând pe toată durata sa de protecție. 

În timp ce limitarea descrisă este în totalitate justificată pentru anularea unor mărci urmare motivelor relative de refuz (limitarea statutară operează aici ca o pedeapsă/amendă aplicată titularului mărcii, care nu a depus toate diligențele necesare pentru a exercita drepturile sale asupra mărcii împotriva terților care au înregistrat ulterior semnul care încalcă marca sa), ea nu este justificată pentru anularea acțiunilor având la bază motivele absolute, situație în care limitarea este pasibilă să determine ca Legea nr. 84/1996 să vină în conflict cu legea UE și cu Constituția României. 

Cuvinte cheie: PI, proprietate intelectuală, Legea nr. 84/1998, legea română privind mărcile, marcă