Ioana Chiriţă*
Rezumat[1]
De când Oficiul European pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) nu se mai ocupă de verificarea existenţei unor mărci anterioare din proprie iniţiativă, opoziţia reprezintă singurul mijloc de invocare a unor drepturi anterioare în scop de prevenire a înregistrării unei mărci identice sau similare. Subiectul tratat în prezenta lucrare reprezintă o provocare la conturarea unei perspective interdisciplinare odată cu „ascultarea” mai multor puncte de vedere în ceea ce priveşte necesitatea unei verificări
ex-officio a disponibilităţii semnului ce se doreşte a fi înregistrat şi, nu în ultimul rând, la dezvoltarea unor soluţii care să conducă la optimizarea sistemului european de acordare a protecţiei prin apelarea la entităţi non-umane care să poată face raţionamente de valoare într-un timp record.