Ramona Dumitrașcu*

Rezumat

Invențiile software au în mod clar o cerință de a avea o caracteristică tehnică care să producă progrese. Cerința nu se bazează doar pe pro¬gramul pentru calculator ca o astfel de excludere, ci pe cerința inventivă. Prin urmare, rațiunea de a acorda brevete numai pentru invenții programe pentru calculator, odată ce acestea implică progres tehnic, este îndeplinită. EPO încearcă să mențină termenul „tehnic” flexibil prin faptul că nu îl definește. De asemenea, modul în care sunt acordate brevetele pentru pro¬gra¬mele pentru calculator se schimbă, ceea ce demonstrează flexibilitatea articolului 52 EPC. Jurisprudența și liniile directoare ale EPO descriu când programul este o invenție brevetabilă. Noțiunea de flexibi¬litate presupune că există un anumit spațiu de discuție, mai controversat și mai dezbătut decât unele sau altele din definițiile specifice domeniului juridic, însă deloc neobișnuită. În concluzie, rațiunea specifică articolului 52 EPC este înde¬plinită. Putem spune că, deoarece Convenția privind brevetul European este atât de intim legată de CEE, ea reprezintă un aranjament regional, ale cărui dispoziții reflectă interese și motivații care nu pot fi întotdeauna identice sau chiar compatibile cu cele care stau la baza Convenției de la Paris, de aplicabilitate mai largă și cu adevărat internațională.

* Materialul analizează Convenția privind brevetul european (Convenția de la München 1973) și regulamentul de punere în aplicare și reprezintă o secțiune a capitolului VI a tezei de doctorat cu titlul Protecția juridică pentru programe pentru calculatoare susținută în mai 2019 în cadrul Universității „Nicolae Titulescu” din București sub îndrumarea domnului prof. univ. dr. Viorel Roș.