Alin Speriusi-Vlad⁕

Rezumat
Titlul IV din Codul de procedură civilă stabileşte noi standarde de protecţie juridică prin reglementarea măsurilor provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea nu pot să aibă ca şi obiect direct creaţia intelectuală, ci pot fi instituite doar în legătură cu aceasta, pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală. Riscul de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, dar şi riscul producerii unui prejudiciu ireparabil pot fi prevenite sau remediate doar prin intermediul unor măsuri provizorii, iar nicidecum prin intermediul unor măsuri asigurătorii. Măsura provizorie a obţinerii unor probe suplimentare cu privire la existenţa şi amploarea contrafacerii impune părţilor o obligaţie de transparenţă, obligă pârâtul să prezinte toate probele, aflate sub controlul său, care au sau ar putea să aibă legătură cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, chiar dacă prin aceasta ajunge să prezinte dovezi împotriva propriilor sale interese. Dreptul la informare permite obţinerea de informaţii cu privire la reţeaua de producţie şi distribuţie a contrafacerii, precum şi pentru identificarea masei bunurilor contrafăcute. Astfel, terţii care, fără a avea vreo vină, ajung să deţină informaţii referitoare la o faptă ilicită, situaţie în care pot fi obligaţi de către o instanţă judecătorească să prezinte persoanei vătămate datele pe care le au, inclusiv cu privire la identitatea persoanei care comite fapta ilicită. Terţul va coopera sub ameninţarea că în orice moment poate să dobândească statutul de autor al încălcării faţă de care poate fi dispusă conservarea probelor, interzicerea provizorie a încălcării, dar şi o acţiune de fond ţinând-se cont de refuzul acestuia de a se conforma ordinului instanţei, refuz care este apt să dea naştere prezumţiei judiciare că teza probatorie susţinută de către reclamant – titularul dreptului de proprietate intelectuală încălcat – a fost dovedită.
Măsurile de asigurare a conservării probelor au exclusiv menirea să păstreze mijloacele de probă nealterate, să le conserve până în momentul administrării lor în cauză, procedura judiciară finalizându-se printr-o hotărâre judecătorească prin care se stabileşte în mod concret care este măsura care păstrează mijlocul de probă nealterat, precum şi persoana care trebuie să aducă la îndeplinire respectiva măsură, hotărârea pronunţându-se în contradictoriu cu aceasta. Executorul judecătoresc intervine doar în etapa punerii în executare a hotărârii judecătoreşti respective. Interzicerea încălcării dreptului de proprietate intelectuală sau încetarea provizorie a încălcării dreptului de proprietate intelectuală reprezintă cea mai importantă măsură provizorie care se impune a fi luată în materia drepturilor de proprietate intelectuală pentru a conserva substanţa dreptului şi pentru a limita prejudiciul cauzat titularului. În privinţa condiţiilor de înfiinţare, a competenţei, a procedurii de judecată, a modului de stabilire şi de retragere a cauţiunii, a duratei măsurilor provizorii sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile din Codul de procedură civilă. Măsurile provizorii pot să fie dispuse chiar şi înainte de introducerea unei acţiuni de fond, caz în care legiuitorul a considerat că trebuie să existe o limitate în timp a duratei măsurii adoptate. Dacă la expirarea termenului reclamantul nu a formulat acţiunea de fond, măsura provizorie încetează de drept.
Judecarea cererilor de luare a unor măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală se face conform procedurii ordonanţei preşedinţiale, fără a mai reenunţându-se la condiţia urgenţei, verificându-se doar caracterul provizoriu şi neprejudicierea fondului.

⁕ Lect. univ. dr., Facultatea de drept a Universităţii de Vest din Timişoara, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..