Viorel Roş⁕

Rezumat
Conform celor care au creat/ales cuvântul „croc”, acesta şi-a dorit să sugereze starea de bine atât în apă cât şi pe uscat, asemănătoare celei în care trăiesc crocodilii în cele două medii de viaţă a lor. Cuvântul, spun ei, a fost prescurtat pentru a-l face atrăgător, dar şi pronunţat şi memorat cu uşurinţă atât în afaceri cât şi de către consumatori. Şi dacă saboţii crocs au fost gândiţi iniţial pentru practicanţii de sporturi nautice şi dacă asocierea a fost făcută pentru a sugera o stare de confort în cele două medii de viaţă şi de petrecere a timpului de către oameni, atunci trebuie să admitem că există activitate de creaţie intelectuală, că există originalitate, noutate şi distinctivitate în cuvântul „inventat”. Dar nu credem că este şi suficientă activitate de creaţie încât să se poată atribui cuvântului „croc” atributul de „operă” necesar pentru ca acesta să fie protejat şi prin drept de autor, motiv pentru care considerăm că protecţia lui este posibilă (şi în cumul)
doar ca nume comercial şi marcă. Semnul „Croc Inc.” a fost apropriat ca nume comercial al producătorului de încălţăminte cunoscută acum în toată sub denumirea de „CROCS” fondată în SUA de trei întreprinzători care deşi nu aveau cunoştinţe în domeniu, aveau spirit de întreprinzători, curaj, motivaţie şi
viziune. Semnul „CROCS”, însoţit uneori de elemente figurative şi culori, a fost însă înregistrat şi ca marcă, demonstrând capacitatea semnului de a fi atât nume comercial cât şi marcă. O marcă devenită în scurt timp notorie şi care, deşi foarte tânără, este pe cale de a degenera, deoarece cuvântul „CROCS” desemnează deja peste tot în lume modelul de încălţăminte pe care marca „CROCS” l-a făcut cunoscut indiferent cine este fabricantul sau care este semnul (altul decât „CROCS”) sub care se vinde. Forma exterioară a produsului originar şi original este (a fost?) model industrial înregistrat în SUA şi în Europa. Produsul „încălţăminte cu orificii de aerisire” şi procedeul de fabricare al acestuia este invenţie brevetată. În jurul lor şi cu ajutorul lor s-a construit o afacere importantă. Pentru
că aceste creaţii aparţin „Crocs Inc.”, întreprindere care a apărut la începutul anilor 2000, a avut o evoluţie fulminantă şi care a reuşit ca în doar câţiva ani de la lansarea pe piaţă (2002/2003) a modelul său de încălţăminte vândut sub marca „CROCS” să îl facă bine cunoscut pretutindeni în lume. Să determine transformarea semnului care îi indică originea comercială (marca) în numele unui produs care, în pofida urâţeniei sale, se bucură de un succes care l-a transformat în „fenomen universal” de vreme ce nu este ţară pe Pământ în care să nu fie cunoscut, copiat, imitat, contrafăcut. Iubit de unii dintre consumatori, urât de alţii, recunoscut de oficiile de proprietate industriale care au admis la înregistrare sau brevetare creaţiile „CROCS”, contestate de concurenţi şi invalidate (dar şi revalidate) în unele jurisdicţii, creaţiile „CROCS” demonstrează prin suişurile şi coborâşurile lor cât de importantă este proprietatea intelectuală/industrială în
afaceri, cât de necesară este cunoaşterea domeniului, a procedurilor de înregistrare şi/sau brevetare, cât de însemnate şi de prejudiciabile sunt pentru titular urmările neglijării lor sau a proastei administrări a acestora. Dar mai demonstrează şi faptul că dreptul proprietăţii intelectuale/industriale nu este un drept al certitudinilor, ci este unul construit încă pe nisip, iar în faţa evoluţiilor spectaculoase a tehnologiilor este puţin probabil să devină stabil aidoma dreptului comun al proprietăţii. Amintesc aici că dacă internetul ar fi fost reglementat înainte de apariţie, acesta nu ar fi existat şi că inteligenţa artificială este o altă provocare căreia dreptul proprietăţii intelectuale nu i-a găsit încă o reglementare adecvată. Demonstrează că în soluţionarea disputelor din această materie judecăţile sunt extrem de personalizate, iar puterea de apreciere a judecătorilor este atât de mare şi cu consecinţe atât de importante încât se justifică pe deplin ideea că aceasta
(aprecierea lor personală) poate fi şi trebuie cenzurată de instanţele de control judiciar, evaluarea greşită a îndeplinirii sau neîndeplinirii unor condiţii de protecţie fiind, pe bună dreptate, asimilată greşelii în interpretarea şi aplicarea legii.

⁕ Profesor univ. dr., Universitatea „Nicolae Titulescu” – Facultatea de Drept, avocat coordonator „SCA „Roş şi Asociaţii”, E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..