Andreea Livădariu*

Rezumat
Într-un mod simplu și direct spus, prin disponibilitatea semnului se înțelege faptul că semnul nu a fost deja apropriat, ocupat în aceeași arie geografică și același sector economic sau, după caz, nu aduce atingere altui drept de proprietate intelectuală anterior1. Astfel, un semn poate fi indisponibil fie pentru că a fost înregistrat anterior ca marcă, fie pentru că este utilizat ca nume comercial sau marcă neînregistrată, fie pentru că este protejat prin alte drepturi de proprietate intelectuală (drept de autor, drept asupra desenului sau modelului, brevet de invenție) ori ale personalității (drept la nume și drept la imagine). În această lucrare de propunem să examinăm jurisprudență relevantă a Tribunalului Uniunii Europene și a Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește
testul de confuzie aplicat în analiza riscului de confuzie între două mărci.

* Avocat partener în cadrul Societății Civile Profesionale de Avocați Roș și Asociații (Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.). Asist univ. dr. Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu” din București.