Ciprian Raul Romițan
Abstract
Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum şi cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, au dreptul, împreună cu editorii, producătorii şi cu artiştii interpreţi sau executanţi, după caz, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată, conform legii. Activitatea de colectare a remunerației compensatorii pentru copia privată se realizează de organismele de gestiune colectivă pe baza unui mandat dat de titularii dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
Articolul încearcă să răspundă la întrebarea, dacă activitatea acestor organisme de a colecta remunerațiile compensatorii pentru titularii drepturilor de autor sau al drepturilor conexe poate fi încadrată ca prestare de servicii cu plată iar sumele încasate reprezintă contravaloarea unor operațiuni economice și astfel, să intre în sfera de aplicare a TVA.
Cuvinte cheie: drept de autor, drepturi conexe, copie privată, remunerație compensatorie, prestare de servicii, organism de gestiune colectivă
Silviu-Dorin Şchiopu
Rezumat
Reproducerea cuvintelor sau ideilor dintr-o opera științifică a altui autor este considerată plagiat, excepția fiind prevăzută de Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe care statuează că utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului, este permisă, fără a fi necesar consimţământul autorului, atâta timp cât fragmentul este atribuit prin citare sursei originare. Totuși există situații când indicarea sursei nu este uzitată întrucât ar interfera cu curgerea naturală a textului. Pe de altă parte autorii au o obligație morală de a cita pe cei care i-au influențat opera și de a evita citarea banalităților. Nu în ultimul rând, în special în domeniul juridic, ceea ce face o operă științifică cu adevărat originală și demnă de atenție este modul de țesere a ideilor și cuvintelor altor autori împreună cu propria viziune a autorului asupra unui anumit subiect.
Bujorel Florea
Abstract
Studiul de față încearcă să prezinte câteva idei în materia plagiatului, cu speranța ca acestea să aibă darul de a constitui premisele necesare aprofundării lor în cadrul cercetărilor din aria dreptului proprietății intelectuale. Lucrarea se pronunță atât împotriva tezei care pledează pentru soluția ca tot ceea ce înseamnă creații intelectuale să reprezinte noutate absolută, cât și împotriva tendinței de a se da frâu liber copierii ideilor altora, fără nicio contribuție personală. În concepția autorului, prima teză ar înclina către zero diagrama nașterii operelor spirituale, în vreme ce a doua ar conduce inevitabil la stingerea spiritului creativ, la înăbușirea inspirației, vocației și originalității. Autorul consideră că soluția exigenței moderate în sancționarea plagiatului ar fi cea mai benefică pentru că oferă șansa nașterii de opere ale spiritului prin efort creativ, talent, capacitate de creație și respect față de creațiile anterioare.
Cuvinte cheie: plagiat; plagiator; plagioman; creații intelectuale;fizionomie proprie; standardizare științifică.
Adrian-Relu Tănase
Abstract
Problema furtului intelectual, plagiatului, a apărut în spațiul public de câțiva ani, după ce au fost pe larg dezbătute acuzațiile dovedite împotriva mai multor figuri publice și care nu au respectat regulile de conduită academică și științifică în redactarea tezelor de doctorat. Chemate să se pronunțe asupra existenței sau nu a plagiatului în diferite cazuri, instituțiile statului au depășit uneori regulile obiective stabilind vina persoanelor, realizând analize bazate pe reguli de conduită care nu se aplicau, la acel moment, acelor teze de doctorat. Prin aceasta au încălcat principiile fundamentale ale statutului de drept, în particular principiul legalității și al neretroactivității legii reglementat în art. 2 alin. (2) din Constituție.
Andrei Alexandru Stoica
Rezumat
Intenția de a proteja ideile prin drepturi de autor poate apărea, la o primă vedere, în urma lipsei de pregătire a subiecților de la care emană o idee, aceștia având intenția de a-și proteja gândul prin dispoziții ale dreptului de proprietate intelectuală, însă fără să aibă și un cadru juridic în vederea susținerii acestei teorii. Proprietatea intelectuală, dar mai ales drepturile de autor, protejează exprimarea sau patentele, însă nu și ideile, astfel că susceptibilitatea acestora de a fi protejate, așa cum se mai sugerează uneori prin intermediul mass-media reprezintă o paradigmă greșită.
Acest aspect este relevant, deoarece problematici precum existența unor idei concepute simultan, dar nepatentate a fost și încă este o problematică ce creează impedimente și întârzieri în procesul dezvoltării unor invenții sau explicarea unor teoreme necesare umanității. Alte aspecte derivate de la această problematică sunt marcate de perioadele anterioare dreptului de proprietate intelectuală modern, unde ideile erau protejate într-o formă conferită de monarhi. O altă problematică ce necesită abordată în acest sens, aspectul final discutabil va fi marcat de condițiile cerute pentru protecția ideilor în cadrul dreptului de autor, sau mai exact dacă este posibil acest aspect. Scopul inovativ al acestei lucrări va fi marcat de tratarea unor noi evoluții în aspectul ideilor, dar și încercarea de a oferi o teorie posibilă cu privire la protejarea ideilor. Nu în ultimul rând, problema ideilor este una ce va necesită implicarea nu doar a doctrinarilor, dar și a legiuitorului, care trebuie să fie dispus să își asume o poziție față de această problematică.
Parteneri
Conținutul acestui site este proprietatea ASDPI. Nu este permisă folosirea unor pasaje, articole sau orice parte din conținutul acestui site, fără acordul scris din partea ASDPI.