Monica Florina Boța Moisin
Ioana Cîrstian
Oana Săvulescu
Mircea Obreja
Eliza Trană-Pîslaru

Rezumat

“Grupul de lucru Legea IEI” este rezultatul parteneriatului între Asociația “La Blouse Roumaine – IA” și “Asociația Europeană a Studenților la Drept – ELSA București”. Interesați de problema protecției juridice a expresiilor culturale tradiționale și a reglementării comerțului cu bunuri culturale, studenții implicați în acest proiect au depus un efort academic considerabil pentru a înțelege natura acestei ramuri de drept pe care dorim să o configurăm – dreptul proprietății culturale intelectuale.

Un prim rezultat al grupului de lucru se concretizează într-o prezentare nelimitativă a legislației naționale și internaționale aplicabile acestei ramuri de drept și aduce în atenție o serie de probleme interesante, pe care ne propunem să le dezvoltăm într-o serie de articole ulterioare, dar și o prezentare a fenomenului cultural “La Blouse Roumaine” inițiat în România și dezvoltat prin intermediul unei platforme de socializare online. 

Crenguţa Leaua
Mihaela Maravela

Rezumat

Dezvoltările recente in sistemul numelor de domenii, respectiv introducerea noilor domenii generice (noile gTLD), au generat discuții în ceea ce privește nivelul analizei care ar trebui să fie efectuată cu privire la domeniile generice în cazul primului element al Politicii pentru ca un reclamant să aibă succes într-o plângere întemeiată pe UDRP. Inițial completele administrative au analizat noul nume de domeniu generic și au stabilit că acesta conduce la creșterea similarității de natură a genera confuzie motivat de faptul că nu există o regulă în Politica UDRP de natură a împiedica o astfel de analiză. Cu toate acestea, decizii și discuții recente la nivelul completelor administrative UDRP în cadrul OMPI au condus la o soluție diferită, în sensul că numele de domeniu generic nu ar trebui analizat sub primul element al Politicii, întrucât acesta nu presupune decât o cerință pentru a se putea depune plângerea, ca marca să poată fi recunoscută în cadrul numelui de domeniu; numele de domeniu generic ar trebui analizat sub al doilea sau al treilea element, după caz. 

 

 

George-Mihai Irimescu

Abstract

            Scopul acestui articol este analiza protecției mărcilor netradiționale conform legislației și jurisprudenței românești și europene.

            Plecând de la simpla definiție a mărcii, posibilitatea de a înregistra fiecare tip de marcă netradițională este analiuzată, luând în considerare prevederile legale aplicabile și unele dintre cele mai relevante decizii emise de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sau la nivel european.

            Cele trei elemente principale luate în considerare sunt următoarele: în primul rând, prevederile legale existente cu privire la fiecare tip de marcă, făcând scurte referiri la prevederile în vigoare înainte de republicarea legii române a mărcilor.

            Un al doilea punct ce este analizat este condiția ca marca să fie reprezentată grafic, ce reprezintă un obstacol serios la înregistrarea anumitor mărci netradiționale. Mai mult, schimbările aduse de Noua Directivă a Mărcilor va aduce o perspectivă proaspătă asupra acestei condiții.

Caracterul distinctiv al mărcilor este un alt punct analizat în detaliu în legătură cu tipuri variate de mărci netradiționale.

În final, sunt făcute scurte remarci cu privire la posibilitatea protecției mărcilor netradiționale ca mărci neînregistrate.  

 

 

Eduard Sorin Pavel

Rezumat

Sub Legea nr. 84/1998, o marcă poate fi anulată urmare existenței unor motive relative sau absolute de refuz. 

În timp ce motivele relative de refuz au în vedere un interes particular (conflictul de marcă privind drepturi anterioare deținute de terțe părți), motivele absolute de refuz protejează un interes general cum ar fi securitatea juridică, conformitatea Legii nr. 84/1998 cu Reglementările UE, convențiile internaționale la care România este parte și cu Constituția României.  

Pentru cele două categorii de motive de refuz atât relative, cât și absolute, Legea nr. 84/1998 stabilește o perioadă limitată în cadrul căreia o marcă poate fi ianulată după înregistrare. Această perioadă limitată statutară expiră după 5 ani de la înregistrarea mărcii. Cu toate acestea, o marcă înregistrată cu rea-credință nu face obiectul acestei limitări și poate fi anulată oricând pe toată durata sa de protecție. 

În timp ce limitarea descrisă este în totalitate justificată pentru anularea unor mărci urmare motivelor relative de refuz (limitarea statutară operează aici ca o pedeapsă/amendă aplicată titularului mărcii, care nu a depus toate diligențele necesare pentru a exercita drepturile sale asupra mărcii împotriva terților care au înregistrat ulterior semnul care încalcă marca sa), ea nu este justificată pentru anularea acțiunilor având la bază motivele absolute, situație în care limitarea este pasibilă să determine ca Legea nr. 84/1996 să vină în conflict cu legea UE și cu Constituția României. 

Cuvinte cheie: PI, proprietate intelectuală, Legea nr. 84/1998, legea română privind mărcile, marcă

 

Nicoleta Rodica Dominte

Rezumat

Brevetul unitar și Curtea Unică în materia brevetelor reprezintă cei doi piloni ai noului sistem de brevete de invenții în spațiul Uniunii Europene. Acest articol se dorește a fi o radiografie sintetică a argumentelor și contraargumentelor în scopul de a creiona o perspectivă științifică asupra redimensionării sistemului european al brevetelor. Mai mult, vom încerca să configurăm regimul juridic al brevetului unitar, ca brevet regional, prin prisma interpretărilor conferite dispozițiilor art. 3, 5 și 7 din Regulamentului nr. 1257/2012 privind îmbunătăţirea cooperării în vederea acordării protecţiei prin brevet unitar.

Parteneri