Nicoleta Rodica Dominte∗
Rezumat
În cuprinsul articolului vom evidenţia faptul că distinctivitatea mărcii Uniunii Europene reprezintă o condiţie de validitate la înregistrare, care trebuie să fie îndeplinită în fiecare stat membru. „Reprezentativitatea geografică” a caracterului distinctiv al unei mărci este definit în jurisprudenţa europeană prin hotărâri pronunţate de către Curtea Generală şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Cu toate acestea, solicitanţii ori titularii mărcilor înregistrate încearcă să eludeze acest criteriu prin invocarea faptului că distinctivitatea mărcii lor este recunoscută de o parte substanţială a publicului larg, fără o apreciere concretă în fiecare stat membru al Uniunii Europene.
∗ Lector univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Tiberiu Medeanu∗∗
Abstract
Două persoane fizice şi o societate comercială din Anglia au înregistrat trei mărcii cu denumirile ”Boca părintele”, ”Arsenie” şi ”Imaginea lui Arsenie Boca” la Oficiul European de Proprietate Intelectuală. După un an au cedat dreptul de exploatare în România unei societăţi comerciale din Arad. Reprezentantul acesteia a formulat plângeri penale şi a somat numeroase entităţi să le utilizeze numai după achiziţionarea unor holograme.
La sesizările insistente ale deţinătorilor mărcii, poliţia a indisponibilizat icoane şi suveniruri din această categorie şi a declanşat cercetări penale pentru utilizarea nelegală a unei mărci. După o documentare în acest domeniu a aplicat amenzi contravenţionale pentru apelarea abuzivă a numărului de urgenţă 112, iar beneficiarii mărcilor au formulat plângeri penale contra unor poliţişti.
Fenomenul sa extins în mai multe zone ale tării, astfel că sa decis preluarea dosarelor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cercetările penale nu pot face abstracţie de legalitatea înregistrării acestor mărci, care trebuie analizată prin prisma legislaţiei interne, în corelare cu reglementările din Uniunea Europeană.
∗ Studiul Nelegalitatea înregistrării mărcilor de comerţ referitoare la Arsenie Boca a mai fost publicat în „Analele Universităţii de Vest din Timişoara”, nr. 1/2018, pp. 6067.
∗∗ Profesor universitar dr. Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de drept, Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Ana Maria Marinescu∗
Abstract
Prezentul articol tratează anumite categorii de contracte aplicabile organizării de spectacole. Sunt avute în vedere cele mai importante aspecte privind contracte precum: contractul de organizare de spectacole, contractul de prestaţie artistică, contractul de sponsorizare, contractul de publicitate etc.
În algoritmul complex al organizării de concerte, contractele aplicabile au o însemnătate aparte, deoarece reglementează: relaţiile dintre organizator şi artişti, prestatorii de servicii, publicitatea şi sponsorizarea spectacolului, vânzarea de bilete etc.
∗ Drd., Director General Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice PERGAM, email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., mobil: 0723.241.399.
Teodor Bodoaşcă∗∗
Abstract
Art. 6061 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie instituie unele reguli de procedură particulare pentru soluţionarea litigiilor referitoare la calitatea de inventator sau de titular de brevet ori care au ca obiect alte drepturi născute din acordarea acestuia. În concret, art. 60 cuprinde o normă de competenţă materială în cazul a trei categorii de litigii [alin. (1)] şi opozabilitatea faţă de terţi a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea acestora [alin. (2)]. În schimb, art. 61 prevede norme speciale în legătură aplicarea măsurilor provizorii în cazul încălcării drepturilor patrimoniale conferite de brevetul de invenţie. În condiţiile în care art. 60 alin. (1) se referă la „litigii”, iar art. 61 din Legea nr. 64/1991 reglementează „măsuri provizorii”, desprindem concluzia că suntem în prezenţa unor norme de procedură civilă cu aplicare prioritară în raport cu dreptul comun, conform incontestabilului principiu specialia generalibus derogant. De fapt, trimiterea art. 61 alin. (3) la dispoziţiile Codului de procedură civilă consolidează această concluzie.
Pe calea prezentului studiu vizăm, mai ales, realizarea unei analize logicojuridice a dispoziţiilor Legii nr. 64/1991 şi actualului Cod de procedură civilă evocate şi fundamentarea unor propuneri de lege ferenda pentru îmbunătăţirea soluţiilor normative din domeniul abordat.
∗ Notă: dată fiind existenţa unor aspecte identice sau asemănătoare între răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor de autor şi cea pentru nerespectarea drepturilor ce decurg din realizarea unei invenţii şi acordarea brevetului de invenţie, în cuprinsul prezentului studiu am o serie de teze din studiul Aspecte particulare şi parţial critice privind răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor de autor, a drepturilor conexe şi drepturilor suigeneris în Reglementarea Legii nr. 8/1996 şi a Codului de procedură civilă, publicat în revista „Dreptul”, nr. 10/2015, p. 19 şi urm.
∗∗ Prof. univ. dr. Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Târgu Mureş, Email:Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Bujorel Florea∗
Rezumat
Autorul porneşte de la constatarea că lucrările care tratează problematica plagiatului nu reuşesc, întro măsură considerabilă, să reţină atenţia plagiatorilor şi mai cu seamă să aibă efectul de a corecta conduita acestora în planul creaţiei intelectuale.
Analizând cauzele pentru care situaţia se prezintă astfel, autorul a ajuns la concluzia că acestea se situează în perimetrul specialităţii pe care o au semnatarii cărţilor despre plagiat şi în cel al conţinutului pe care îl abordează lucrările despre plagiat.
Mai exact, autorul prezentului articol crede că tratarea subiectului în discuţie numai de către jurişti şi ca atare numai din perspectivă juridică nu ar fi cea mai potrivită soluţie şi că sar impune ca problema să fie examinată, cu argumente specifice, în special de către specialiştii din alte zone spirituale decât cea juridică.
Totodată, semnatarul prezentului articol este de părere că o lucrare despre plagiat ar trebui să conţină anumite idei de bază pentru a fi în măsură să suscite interesul publicului larg şi al specialiştilor.
Pe cale de consecinţă, articolul de faţă se vrea a propune un minimum de idei care ar trebui să se regăsească în conţinutul oricărei lucrări care abordează problematica plagiatului.
∗ Conf. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Juridice, Politice şi Administrative Bucureşti a Universităţii „Spiru Haret”, avocat Baroul Bucureşti, email:floreabujorel@ yahoo.com.
Parteneri
Conținutul acestui site este proprietatea ASDPI. Nu este permisă folosirea unor pasaje, articole sau orice parte din conținutul acestui site, fără acordul scris din partea ASDPI.