(Selecție și prelucrare de lect. univ. dr. Ciprian Raul Romițan).
Alexandru-Laurențiu Mihai*
Rezumat
Încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri reprezintă un motiv absolut de refuz la înregistrarea unei mărci. Având în vedere conținutul muabil al moralității, este dificil adeseori de apreciat dacă un semn este sau nu contrar bunelor moravuri. Prin prezentul articol ne propunem identificarea anumitor repere în stabilirea conținutului ordinii publice și a bunelor moravuri și antamarea unor hotărâri controversate ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în această materie.
* Avocat junior în cadrul SCA Stoica & Asociații. E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Nicoleta Rodica Dominte1
Rezumat
În cadrul articolului vom schița o analiză referitoare la utilizarea sintagmei „bun spiritual” din limbaj filozofic pentru a desemna ideea pe tărâmul dreptului de autor. Analiza va avea o dimensiune juridică, urmată de cea metaforică în scopul de a înțelege. Vom avea în vedere dihotomia idee – expresie artistică ce fundamentează actul de creație intelectuală; ideea nu beneficiază de protecția dreptului de autor, în timp ce expresia original a ideii este protejată. În acest construct, dacă opera este considerată un bun incorporal, prin sintagma „bun spiritual” ar putea
fi explicată realitatea abstractă a ideii, care stă la baza creării unei opere?
1 Conferențiar univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Sonia Florea**
Rezumat
La 1 aprilie 2022, Legea nr. 69/2022, care a transpus în dreptul intern prevederile Directivei (UE) nr. 790 din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe în Piața Unică Digitală, a introdus în legislația română noi drepturi conexe pentru reproducerea și punerea la dispoziția publicului a publicațiilor de presă ale editorilor stabiliți într-un stat membru în ceea ce privește utilizările online de către furnizorii de servicii ale societății informaționale. Introducerea noilor drepturi de editori de presă la nivelul legislației UE s-a lovit de o puternică opoziție, având în vedere, printre altele, experiențele negative în aplicarea unor drepturi conexe naționale similare în Germania și Spania, anterior adoptării Directivei UE.
Prezentul studiu analizează prevederile legale ale UE și implementarea acesteia în legislația românească, ridicând problema dacă scopul noilor drepturi conexe ale editorilor de presă, așa cum sunt prevăzute de legiuitorul european, pot fi atinse prin noul instrument juridic. Studiul susține că merită sprijinită o soluție juridică care tinde să creeze surse de venituri pentru editorii de presă în vederea asigurării libertății și pluralismului presei, ceea ce permite exercitarea efectivă a dreptului fundamental la libertatea de a primi și de a difuza informații, în scopul de a lua decizii bine fundamentate cu privire la toate aspectele vieții.
Având în vedere lipsa dezbaterilor publice în societatea românească referitoare la drepturile conexe propuse în beneficiul editorilor de presă, stabilirea limitelor acestora, mecanismelor de aplicare și impactul noilor drepturi, noile prevederi legale implementate necesită analize și explicații detaliate, pentru a înțelege care este scopul drepturilor, și, cel mai important, cum ar putea fi asigurată respectarea acestora, pentru ca scopurile legale să fie realizate. Prima parte a Studiului se va concentra pe analiza detaliată a noilor drepturi conexe pentru editorii de presă, acordate pentru utilizarea online a publicațiilor lor de presă de către furnizorii de servicii ale societății informaționale, și anume, dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice reproducerea publicațiile lor de presă și dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice punerea la dispoziția publicului a publicației lor de presă. Studiul va examina cine sunt beneficiarii și destinatarii drepturilor, care este obiectul protecției, care este sfera drepturilor conexe, în special, care sunt excepțiile și limitările legate de citare și de raportarea evenimentelor curente, care asigură exercitarea dreptului fundamental al utilizatorilor de a accesa informațiile.
Studiul susține că în practică pot apărea dificultăți în delimitarea drepturilor conexe ale editorilor de presă și a excepțiilor de la acestea, având în vedere faptul că știrile și informațiile de presă, faptele simple și datele sunt excluse de la protecție prin drept de autor și că excepțiile sau limitările în cazul reproducerii prin presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a articolelor de presă pe teme economice, politice sau religioase de actualitate sau alte subiecte cu același caracter, în măsura justificată de scopul informativ, sunt de asemenea prevăzute de lege.
A doua parte a Studiului ridică întrebarea dacă prevederea legală creează noi incertitudini pe piața digitală, din cauza posibilelor suprapuneri și conflicte cu alte drepturi de proprietate intelectuală de care se bucură deja jurnaliștii și editorii de presă, dar și cu prevederile dreptului concurenței și al dreptului concurenței neloiale. Studiul susține că prevederea legală complică și mai mult procesul de obținere a licențelor de utilizare a publicațiilor de presă, având ca rezultat creșterea costurilor pentru titularii de drepturi implicați și, ulterior, pentru utilizatori.
A treia parte a studiului va examina modul în care noile drepturi conexe au fost implementate în alte legislații naționale, cum a fost asigurată respectarea acestora și care au fost rezultatele obținute. Experiența în aplicarea drepturilor editorilor de presă în Franța dezvăluie că instrumentele juridice prevăzute de legea concurenței pentru sancționarea abuzului de poziție dominantă pe piață sunt necesare pentru a asigura respectarea drepturilor editorilor de presă. Ultima parte a Studiului deschide perspectiva asupra propunerilor Regulamentului privind o piață unică digitală pentru serviciile digitale, care vizează reglementarea unui spațiu digital în care drepturile fundamentale ale utilizatorilor sunt protejate și stabilirea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi. Studiul susține că editorii de presă europeni trebuie să își adapteze în continuare modelul de afaceri la economia predominantă a piețelor online, a rețelelor sociale și a platformelor
de partajare a conținutului. Problemele care rămân nerezolvate sunt legate de rolul și responsabilitățile presei într-o societate democratică, de asemenea, de educația fundamentală a utilizatorilor în contextul unei economii bazate pe platforme, și anume, capacitatea acestora de a gândi critic, de a verifica și de a discerne între știrile reale și false, de asemenea, cultivarea nevoii de a accesa informații de presă solide și substanțiale, de calitate, care permit luarea unor decizii bine fundamentate.
* Articolul a mai fost publicat în volumul „Provocările dreptului de autor la 160 de ani de la prima lor reglementare legală în România”, Ed. Hamangiu, București, 2022, pp. 393-431.
** Sonia Florea este Doctor în Drept și avocat în cadrul Baroului București. Autoarea poate fi contactată la adresa: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Ana-Maria Marinescu*
Rezumat
Legea nr. 69/2022 privind modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată, cu modificări și completări a fost publicată în M. Of. nr. 321 din 1 aprilie 2022 și a intrat în vigoare la data de 4 aprilie 2022. Proiectul de modificare și completare a legii a avut drept scop principal asigurarea transpunerii în legislația națională a Directivei 2019/789/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a normelor privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, aplicabile anumitor transmisii online ale organismelor de radiodifuziune și anumitor retransmisii ale programelor de televiziune și radio și de modificare a Directivei 93/83/CEE a Consiliului și a Directivei 2019/790/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE, asigurându-se astfel, în
conformitate cu dreptul Uniunii, securitatea juridică domeniului drepturilor de autor și conexe, un grad de protecție ridicat titularilor de drepturi și garanții utilizatorilor pentru dezvoltarea afacerilor din sectorul creativ.
De asemenea, proiectul de modificare și completare a legii a urmărit, în secundar, și remedierea unor aspecte problematice sau neconforme dreptului și practicii Uniunii, de exemplu repartizarea remunerației compensatorii pentru copia privată digitală între toate categoriile de titulari de drepturi, inclusiv autori de opere scrise și includerea editorilor de opere
scrise ca membri ai organismelor de gestiune colectivă pentru repartizarea și plata remunerației compensatorii pentru copia privată.
Procesul de modificare și completare a legii a durat mai bine de doi ani și a fost supus unor numeroase consultări și propuneri din partea tuturor factorilor implicați, uneori și criticilor, fiind depășit cu mult termenul stabilit pentru implementarea celor două directive anterior menționate, respectiv 7 iunie 2021.
Studiul are în vedere trecerea în revistă și analiza principalelor modificări și completări aduse prin Legea nr. 69/2022, de exemplu: definițiile prevăzute la art. 21; operele aflate în afara circuitului comercial reglementate la art. 91; diferențierea între retransmisie, retransmitere, comunicare publică și punere la dispoziția publicului; remunerația adecvată și proporțională prevăzută la art. 401; remunerația cuvenită din utilizarea reală a operei prevăzută la art. 44 alin. (11); editorii și editorii publicațiilor de presă; licențele neexclusive pentru scopuri necomerciale acordate instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural pentru reproducerea, distribuirea, comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului
comercial care sunt prezente în colecția permanentă a instituției, chiar dacă nu toți titularii de drepturi vizați de licență au mandatat organismul de gestiune colectivă conform art. 1284; drepturi ale autorilor sau titularilor de drepturi în relație cu organismele de gestiune colectivă; măsuri de publicitate vizând posibilitatea de a acorda licențe pentru opere sau alte obiecte protejate în conformitate cu art. 1284; drepturile patrimoniale supuse gestiunii colective obligatorii, extinse și facultative; obligații impuse în sarcina organismelor de gestiune colectivă, inclusiv de a emite facturi fiscale către utilizatori, care vor fi transmise prin sistemul național privind factura electronică RO e-Factura către utilizatori [art. 162 lit. t)] sau limitarea penalităților de întârziere sau, după caz, neplată calculate exclusiv cu aplicarea dobânzii legale; termene de implementare dispoziții legale etc.
Concluziile studiului vor reliefa, printre altele, necesitatea continuării demersurilor legislative de modificare și completare a Legii nr. 8/1996, care conține încă aspecte ce creează numeroase probleme în practică și a republicării acesteia, deoarece legea a devenit un material extrem de greu de urmărit și înțeles, inclusiv pentru specialiști, și de tehnic. Totodată, studiul va scoate în evidență o modalitate de îmbunătățire a întregului sistem al drepturilor de autor și conexe din țara noastră, respectiv adoptarea unei legi privind gestiunea colectivă și organismele de gestiune colectivă, separată de Legea nr. 8/1996, luând ca exemplu modelul german, aspect care ar întări poziția gestiunii colective și a organismelor.
* Ana-Maria Marinescu este Doctor în Drept de Autor, titlu obținut în cadrul Universității „Nicolae Titulescu” din București, Director General al organismului de gestiune colectivă „Societatea
Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice – PERGAM”, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Parteneri
Conținutul acestui site este proprietatea ASDPI. Nu este permisă folosirea unor pasaje, articole sau orice parte din conținutul acestui site, fără acordul scris din partea ASDPI.