• marca Uniunii Europene
• motive absolute de refuz
• descriptivitatea
• publicul relevant
• nivelul de atenţie
• impresia globală.

Andreea Livădariu*

Rezumat

Adesea invocate împreună, motivele absolute de refuz la înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene prevăzute în art. 7 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene sunt cel mai des întâlnite nu doar în jurisprudenţa Tribunalului Uniunii Europene, ci şi în jurispru­denţa naţională. Prin prezentul studiu[1] ne dorim să oferim o perspectivă practică asupra criteriilor de examinare a mărcilor, cu privire la care se invocă lipsa caracterului distinctiv şi descriptivitatea. Prin urmare, vom examina jurisprudenţa recentă a Tribunalului Uniunii Europene privi­toare la mărci ţinând seama de criterii precum publicul relevant (stabilit prin raportare atât la produsele şi serviciile desemnate de marcă, cât şi la teritoriul în care elementele verbale ale mărcii ar putea fi înţelese de consumatori), nivelul de atenţie a publicului relevant, impresia globală produsă de marcă, raportul suficient de direct şi de concret între marcă şi produsele sau serviciile desemnate.

 * Avocat în Baroul Bucureşti, SCA Roş şi Asociaţii; asistent univ. drd. în cadrul Univer­sităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti, disciplina Dreptul proprietăţii intelectuale. E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. [1] Studiu redactat în timpul stagiului efectuat la Tribunalul Uniunii Europene, în cadrul cabinetului doamnei judecător dr. Octavia Spineanu-Matei.

• dreptul de împrumut public
• controverse
• reglemen­tare
• propuneri de modificare şi completare
• biblioteci

Marinescu Ana-Maria[1]

Abstract

Dreptul de împrumut public este unul dintre drepturile patrimoniale recunoscute în favoarea autorilor de opere scrise, dar care, de la regle­mentarea sa în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe în anul 2004 şi până în prezent, nu a fost implementat efectiv în practică. Prin urmare, autorii de opere scrise nu au fost remuneraţi pentru utilizarea operelor lor realizată prin împrumutul public din biblioteci. Articolul parcurge reglementările legislative din România privind dreptul de împrumut public, propunerile de modificare şi completare a Legii nr. 8/1996 şi controversele în domeniu.

• remuneraţii
• remuneraţii prevăzute în metodologii
• negociere
• artişti interpreţi

Ştefan Gheorghiu*

Rezumat

Remuneraţiile ce constituie obiectul negocierii metodologiilor, care se stabilesc în condiţiile art. 164 şi 165 din Legea nr. 8/1996, reflectă drepturile patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor şi drepturilor conexe, în speţă, ale artiştilor interpreţi şi producă­to­rilor de fonograme. Aceste drep­turi sunt asimilate drepturilor de pro­prietate privată, protejate de dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, după cum se retine şi în jurisprudenţa Curţii Constitu­ţionale, respectiv Decizia CCR nr. 571/2010.
Posibilitatea de a solicita remuneraţii forfetare, alături sau alternativ celor procentuale, de la organismele de radiodifuziune şi de televiziune reprezintă o expresie a libertăţii de negociere şi de exercitare a drepturilor private în deplinătatea lor.

 * Director executiv CREDIDAM.

• organisme de gestiune colectivă
• statut
• asociaţie non profit
• remuneraţie

Mariana Liliana Savu*

Rezumat

Conform Legii nr. 8/1996 („Legea”), artiştii interpreţi sunt obligaţi să-şi exercite drepturile prin intermediul gestiunii colective pentru o serie de drepturi patrimoniale prevăzute de art. 123¹ şi de art. 123² din Lege. Pentru exercitarea acestora s-au înfiinţat o serie de asociaţii non profit ale diverşilor titulari de drepturi de proprietate intelectuală.
Organismele de gestiune colectivă au activitatea reglementată strict de Lege, atribuţiile şi activităţile pe care le putem desfăşura fiind cir­cumscrise prevederilor legii speciale, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi propriului statut, avizat de ORDA şi de instanţele de judecată.
În calitate de mandatar, activitatea CREDIDAM, ca organism de gestiune colectivă, constă în colectarea remuneraţiilor, datorate artiştilor interpreţi de către agenţii economici care utilizează prestaţiile artistice şi repartizarea către artişti a remuneraţiilor cuvenite în funcţie de utilizarea reală a repertoriului cu care a mandatat CREDIDAM.